Traducere de Octavian Cocoş
Rafale-n zori îmi duc frica-n pustiu,
Mi-o scot din piept – şi-acum din întristări
Eu ies pe veci – şi plec spre alte zări,
Când mândri lauri râd pe-al meu sicriu.
Să stau aici mi-ar fi mai rău, mă jur,
De soare ars, pe cap să port smerit
Frunzele verzi, ce tu le-ai împletit
Cu mâna ta, cu sufletul tău pur.
Dar cine-acum ar spune, „Fă aşa”?
Şi mi-ar sminti voinţa să mai stau
Ori să mă duc? Când eu la spate dau
Orice Cezar, şi alţi eroi sadea
Ce de pe cap cununa nu mi-o iau:
Dar mâna ta-n genunchi aş săruta.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.